Dacă aș arunca cuvintele pe fereastră
S-ar alinia singure în ordinea în care te-am iubit?
Ar adăuga amprenta lor la istoria generală a falselor  iubiri?

Trenul care aleargă în nonsens
Cu pasagerii lui de ocazie
Ar mai circula și fără noi?

Am  pâlpâii șchiopătat ca  reclamă unui birt de mahala
Agonizând într-un final previzibil?

Poate ne-am da chiar noi un like
Înainte să  împachetăm viețile de praf.
Chiar înainte să știm că nu
Nu am fost maiestuoși
Și nu am urcat nici un munte.

În infinitatea dintre zero și unu
Două puncte.